Sistemul public de pensii din România se bazează pe două bugete distincte. Primul este Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat (BASS), alimentat în principal din contribuțiile de asigurări sociale plătite de salariați și angajatori. Al doilea este bugetul de stat, destinat finanțării cheltuielilor generale ale statului și prestațiilor sociale fără caracter contributiv.
În teorie, delimitarea este clară. Contribuțiile de pensii ar trebui să finanțeze drepturile dobândite prin contribuție, iar prestațiile sociale fără bază contributivă ar trebui suportate din bugetul de stat.
În practică însă, cele două sisteme au devenit tot mai interconectate. Lipsa unui audit arata mecanismul care nu le identifica. Aici este ilegalitatea si lipsa rezervei actuariene, 80 de ani de contribuții acumuate au dispărut.
Casa Națională de Pensii administrează atât pensiile contributive, cât și numeroase prestații stabilite prin legi speciale. Indemnizația socială pentru pensionari, perioadele asimilate stagiului de cotizare, precum serviciul militar, studiile universitare în condițiile legii, concediile pentru creșterea copilului sau anumite perioade de invaliditate, precum și diverse indemnizații și compensații sunt recunoscute de lege fără ca pentru toate aceste perioade să fi existat contribuții efective la sistemul public.
La nivelul execuției bugetare, sistemul funcționează ILEGAL ca un mecanism unic. Contribuțiile actualilor salariați sunt utilizate imediat pentru plata tuturor obligațiilor curente ale sistemului.
Patrimoniul contributiv nu mai poate fi identificat ca o masă patrimonială distinctă. Nu există o rezervă actuarială generală care să reflecte valoarea contribuțiilor acumulate de generațiile succesive și care să garanteze obligațiile viitoare ale sistemului.
Fondul alimentat a fost integrat în mecanismul general al finanțelor publice. Contribuțiile au ajuns să susțină prestațiile necontributive.
Dacă milioane de salariați au transferat obligatoriu o parte din patrimoniul lor către BASS timp de zeci de ani, unde se regăsește astăzi patrimoniul acumulat al sistemului? Care este rezerva care garantează drepturile generațiilor care au contribuit?
Statul răspunde că diferențele sunt acoperite din bugetul de stat dar nu arată destinația acumulată în timp.
Adevărata dezbatere nu este dacă prestațiile sociale trebuie acordate. Întrebarea este dacă aceste politici sociale trebuiau suportate din resurse fiscale generale, fără a afecta patrimoniul contributiv al sistemului public de pensii.
Fără o delimitare clară între contribuție și asistență socială și fără existența unei rezerve actuariale generale, contribuabilul rămâne doar cu promisiunea că generația următoare va finanța drepturile sale. Iar aceasta transformă discuția dintr-una contabilă într-una constituțională, privind protecția patrimoniului creat prin muncă și garanțiile reale oferite de stat pentru obligațiile pe care și le asumă.
Expert contabil judiciar Daniel Udrescu
